E ca si cum ai numara pana la 5, in gand , in soapta sau cantand si te-ai trezi cu imaginea clipei drept in fata.
Ca si cum toate strazile ar duce la suflete, ca si cum ti-ai pune palmele pe pleoape si ai asculta Chopin defiland prin tine...
E poate ca atunci cand ai vrea sa fie si totusi stii ca nu are sa fie , dar numai acel dram de nebunie in plus ce ti-l doresti adesea te impinge sa dai deoparte reguli, constante, monotonii.
Ca atunci cand stergi si revii asupra acelorasi randuri scamosate numai pentru a corecta o bucla, un punct sau o virgula.
E asa cum crezi ca a fost de multe ori si totusi complet altfel decat a fost vreodata.
E aici si acum, asadar poti da pe degeaba acel "atunci"cui o vrea sa-l adopte.



